REVIEW Philips 8303 – Televizor cu Android și cu Ambilight pe trei laturi

Încă îmi aduc aminte contactul cu primul televizor 4K. Era imens, cam cât jumătate dintr-o sufragerie de apartament românesc. Cinci ani mai târziu, am testat unul și 4K, și smart, un Philips cu Ambilight. Diferența e imensă, dar nu e totul despre prima impresie.

[related]

Philips a avut o idee excelentă în urmă cu câțiva ani. La un televizor ce te interesează e imaginea, pentru ea îl cumperi și pe acel ecran cu milioane de pixeli îți vezi show-urile preferate, filmele preferate, ba chiar și navighezi pe internet uneori.

Aici apare ideea: de ce n-ar fi extinsă imaginea pe perete, în spate? Așa a apărut Ambilight. Pe modelul Philips 8303 NanoLED TV (sau Philips 49PUS8303, pe numele mai lung), Ambilight a fost extins pe trei laturi: sus, stânga, dreapta. Acesta e primul avantaj și cel de care te vei bucura mare parte din timp.

Seria 8303 este disponibilă în două diagonale diferite: 49 de inci (modelul testat) și 55 de inci (55PUS8303). Ambele vor fi disponibile din iunie.

Philips 8303 NanoLED TV, modelul pe care l-am testat, are un ecran de 49 de inci (adică 123 cm), folosește Android TV ca sistem de operare, are un procesor cu patru nuclee și suportă standardul HDR Premium ca să vezi toate detaliile din conținutul tău preferat.

Cum e viața cu un televizor căruia îi dai comenzi vocale

Pe măsură ce televizoarele au devenit mai subțiri și rezoluția a crescut mai mult, s-a întâmplat încă un lucru frumos: au devenit mai inteligente. Sunt, în prezent, trei sisteme de operare folosite, iar Android TV e cel mai popular. Ajută la acest capitol și că este cel mai folosit pe telefoane.

Odată ce ai terminat de instalat fizic un televizor ca Philips 8303 treci la partea software. Acolo am avut o surpriză plăcută, dar care se poate să fi venit și din nefamiliarizarea mea cu ultimele versiuni de Android TV. Pe scurt: e totul ca pe telefon și acesta e un avantaj.

Treci pas cu pas prin conectarea la rețeaua wireless (da, televizorul îți găsește WiFi-ul din casă, chiar și pe cel pe 5 GHz), căutarea canalelor TV (prin cablu sau satelit) și alte detalii despre tine sau localizarea ta. După vreo 10 minute, mai mult sau mai puțin, ești în fața ecranului cu opțiuni.

Avantajul Android TV e că dispune de Google Assistant. A venit târziu, în 2016, dar în acest scurt timp Google s-a descurcat foarte bine în a-l face chiar bun de folosit și util. De exemplu, poți apăsa pe butonul de pe telecomandă și să ceri un anumit show de pe YouTube. Poți căuta vocal tot felul de lucruri de care ai nevoie, fără să stai să le mai scrii.

Momentan microfonul de pe telecomandă poate fi folosit doar pentru căutare vocală (în locul tastaturii poți folosi vocea). În curând, cu o actualizare, va fi disponibil și Google Assistant, cu toate opțiunile sale.

Odată cu activarea lui, din telecomanda televizorului vor putea fi controlate celelalte dispozitive compatibile Google Assistant din casă (becuri Philips Hue, sisteme audio, centrale termice smart etc.).

Dacă vine vorba de scris, pe spatele telecomenzii ai o tastatură QWERTY clasică pe care poți căuta. Nu-ți dai seama ce salvare e decât când vii de la o tastatură digitală, la alte televizoare, pe care trebuie să vânezi litere cu un cursor destul de mic.

În acest ecosistem Google, aplicațiile vin din Play Store și mai ai o galerie cu aplicații Philips. Ai pentru mai toate serviciile de streaming și unele suplimentare.

Ambilight și HDR Premium, adică imagine și în interiorul, și în exteriorul televizorului

Ambilight este reprezentat de-o serie de LED-uri dispuse pe cele trei laturi. Poate fi configurat din telecomandă și poți să comanzi LED-urile să corespundă cu imaginea de pe fundal, cu sunetul conținutului sau, și aici cred că este doar pentru o categorie de utilizatori, un steag al unei țări. Am pus România pe perete, în trei culori, dar parcă nu-i pe gustul meu. Oricum, ideea e că poți configura ce este afișat în spate.

Pe un trailer din Avengers: Infinity War, de exemplu, e fantastic cum ai un perete plin cu culoare în timp ce te bucuri de conținut pe ecran. E ceea ce au încercat producătorii să creeze cu 3D sau ecrane curbate: imersivitate. Am dat exemplul cu acest film, pentru că e destul de colorat și puternic vizual, dar, firesc, poți încerca pe orice tip de conținut.

În ceea ce privește HDR Premium, trebuie să vezi protocolul acesta ca trecerea de la Full HD la 4K. Detaliile sunt mai multe, mai bogate, culorile sunt mai bine redate. HDR, pe scurt, înseamnă o trecere mai fină, cu o păstrare mai bună a detaliilor, între zonele luminoase și întunecate din imagine. Sigur, nu-i suficient ca doar televizorul să suporte standardul, ci să fie și conținut. Din fericire, e din ce în ce mai mult.

Sunet, tehnologia ecranului și un reproș

Până acum am vorbit doar despre imagine, dar mai are ceva special pe spate televizorul: un difuzor căruia compania îi spune Philips Triple Ring. E ca un ciclop din care iese sunetul în toată camera. Se întâmplă însă un lucru când setezi volumul la maximum. Difuzorul nu e la fel de puternic ca pe alte televizoare, dar chiar și la cea mai înaltă treaptă sunetul e curat. Eu sunt dispus să dau cantitatea pe calitate.

[related]

Tot în zona de hardware, panoul pe care îți vezi toate imaginile este un IPS Nano Color despre care producătorul susține că poate reda mai bine culorile decât alte panouri LCD disponibile. Această componentă e completată de procesorul Philips P5. Unul dintre beneficii ar fi că optimizează claritatea, mișcarea, culorile și contrastul unei imagini. Pe conținutul Full HD sau 4K de pe serviciile de streaming poate că nu-i atât de evident, dar cea mai mare diferență am văzut-o pe conținutul local, pe cablu.

Și că tot am zis de streaming, telecomanda are buton dedicat de Netflix. Da, atât de comod e, mai nou, să faci binging.

Când am căutat să completez acest review și să trec și minusurile, nu mi-am putut lua ochii de la telecomandă, la propriu. Nu știu dacă este din cauza tastaturii QWERTY de pe spate sau pentru că producătorul s-a gândit că ar trebui să fie mai rezistentă la șocuri, dar este groasă, mare și cumva nu pare sincronizată cu tehnologiile noi pe care televizorul le propune. Mai degrabă mi-a adus aminte de telecomenzile din anii ‘90 decât să mă gândesc că e pentru un televizor smart 4K din 2018.

Philips 8300 e aproape un model conservator în lumea 4K și smart

Întâi, direcțiile: 4K, smart, redare de calitate a conținutului. Între aceste trei, un lucru o să-ți sară în ochi când vine vorba de acest Philips: designul. Începe de la telecomandă, de care m-am plâns deja, și e continuat spre televizor. Într-o cursă pentru televizoare foarte subțiri (ceea ce nu-i în totalitate adevărat, doar că toate componentele sunt integrate în bază), acesta nu-i deloc așa.

[readmore]

Marginile pe care le vei vedea mare parte din timp sunt finisate cu un aluminiu mat, iar spatele este ușor curbat. Nu se bate cu alte modele în grosimi de milimetri, dar asta și pentru că pe spate stau difuzorul și șirul de LED-uri pentru Ambilight. Când le pui în balanță pe cele două, design (să fie cât mai subțire) și capabilități, sincer, prefer un compromis în direcția celor din urmă decât în favoarea celui dintâi.